 |
| Foto: |
La începutul secolului al
XIX-lea, Europa sfâşiată de război urmărea cu sufletul la gură marşul lui
Napoleon Bonaparte şi aştepta mult doritul final al unei lupte ce durase
aproape două decenii. Departe de front, în perioada dintre celebrele lupte de
la Trafalgar şi Waterloo, mai exact în anul 1809, puţini bebeluşi se năşteau. Între
aceştia, trei care au marcat istoria universală: profesorul şi reformatorul
medical american Oliver Wendell Holmes, compozitorul german Felix Mendelssohn
Bartholdy şi fostul preşedinte american Abraham Lincoln.
În 1809, lumea era preocupată de
război, nu de copii. Dar după două secole, mai are cineva vreun dubiu în ceea
ce priveşte contribuţia istorică mai mare, dacă ar putea alege între războaiele
napoleonice şi cele trei personalităţi ale secolului al XIX-lea?
La fel s-a întâmplat şi în cazul
naşterii lui Isus Hristos. Locuitorii din Betleem nici măcar nu bănuiau că Fiul
lui Dumnezeu, că Pruncul, că Cel Aşteptat tocmai se născuse în oraşul lor. Numai
câţiva păstori şi ceva magi L-au cunoscut, dar întreaga lume a fost schimbată definitiv
datorită acestui eveniment.
Ce înseamnă naşterea Lui pentru
mine?
Înseamnă începutul lungului drum spre
eliberare, spre libertate, a fiecărui om. Şi nu un drum oarecare, nu un labirint în
întuneric şi având ca ajutor o singură busolă (şi aceea stricată). Nu. Drumul spre
eliberare este unul pregătit de un Frate iubitor, ai Cărui paşi se află mereu înaintea
paşilor mei timizi. Iar El nu îmi înşeală niciodată aşteptările!
Naşterea lui Isus înseamnă posibilitatea
de a ţine în mână, de a studia, de a înţelege o Biblie care nu se termină cu
Maleahi, ci cu Apocalipsa lui Ioan. Înseamnă mii de volume scrise despre Isus
şi cu scopul comentării Noului Testament. Înseamnă întâlnirea cu bunul Păstor care
a spus cele mai frumoase pilde din istorie şi m-a învăţat rugăciunea Tatăl
nostru. Tot ce trebuia să ştie lumea a spus Isus şi toate cuvintele frumoase pe
care le cunosc, El le-a plămădit mai întâi!
Naşterea lui Isus înseamnă apariţia
pământeană, în trup, a Celui care face jumătate şi încă un pas din distanţa
până la mine, pentru a mă iubi. Înseamnă întruparea unei relaţii autentice,
fără minciună, fără trădare, fără egoism. O relaţie în care eu şi El suntem
una, ziua şi noaptea, nu doar pe 25 decembrie sau într-o altă dată oarecare din an.
Naşterea lui Isus înseamnă
asigurarea învierii într-o vreme în care gândurile mele nu se îndreaptă deloc spre
moarte, dar în care iubesc viaţa cu fiecare fibră. Şi mai mult, înseamnă
speranţa care mă face acum să zâmbesc şi să visez la ziua întâlnirii cu
Emanuel, Cel care este iubire în carne şi oase.
În acest Isus am deplină încredere.
Datorită Lui am înţeles că momentul pe care Îl alege Dumnezeu pentru orice
eveniment din acest Univers este întotdeauna cel mai potrivit. Pe acest Isus Îl
pot cunoaşte doar prin Golgota. Iar dacă viaţa mi-a dat o cruce de purtat şi
m-a făcut să urc împreună cu Isus Hristos aceeaşi Golgotă, am grijă să mă
întreb care dintre tâlhari sunt, cel bun sau cel rău. Şi dacă răspunsul nu este
cel corect, Dumnezeu mă poate îndrepta atât timp cât rămân la cruce.
Naşterea lui Isus înseamnă pentru
mine convingerea că nimic nu mă poate separa de dragostea lui Dumnezeu, pentru
că între mine şi El există legătura sfântă pe care a împletit-o Mielul Isus
Hristos. Isus este Cel prin care sunt acceptat lângă tronul de Har, Isus este
Cel prin care pot fi fără frică şi fără pată înaintea Tatălui meu bun.
Şi mai ştiu ceva. Că dacă cea mai
mare nevoie a mea şi a noastră ar fi fost de informaţie, Dumnezeu ne-ar fi
trimis un învăţător. Dacă cea mai mare nevoie a noastră ar fi fost de
tehnologie, Dumnezeu ne-ar fi trimis un om de ştiinţă. Dacă cea mai mare nevoie
a noastră ar fi fost de bani, Dumnezeu ar fi trimis un economist. Dar întrucât nevoia
noastră cea mai mare a fost de iertare, Dumnezeu ne-a trimis un Mântuitor.
0 comentarii:
Post a Comment