Daca ar trebui sa imi cresc copilul inca o data (poezie)

If I had my child to raise all over again

by Diana Loomans

If I had my child to raise all over again,
I'd build self esteem first, and the house later.
I'd fingerpaint more, and point the finger less.
I would do less correcting and more connecting.
I'd take my eyes off my watch, and watch with my eyes.
I would care to know less and know to care more.
I'd take more hikes and fly more kites.
I'd stop playing serious, and seriously play.
I would run through more fields and gaze at more stars.
I'd do more hugging and less tugging.
I'd see the oak tree in the acorn more often.
I would be firm less often, and affirm much more.
I'd model less about the love of power,
And more about the power of love.

Daca ar trebui sa imi cresc copilul inca o data

As construi mai intai stima lui de sine si apoi o casa.

As picta cu degetele mai des si as arata cu degetul mai rar.

As corecta mai putin si as relationa mai mult.

Mi-as lua ochii de la ceas si i-as folosi la privit.

M-as ingriji mai putin sa invat si mai mult sa imi pese.

M-as plimba mai des si as inalta zmee.

Nu as mai fi serioasa, ci m-as juca cu adevarat.

As alerga prin campii si m-as uita la stele.

As imbratisa mai des si as smuci mai rar.

As privi mai des la stejarul din ghinda.

As fi ferma mai rar si as afirma mai des.

As fi mai rar o pilda a iubirii de putere

Si mai des o pilda a puterii iubirii.

Sunetul lui. Şi râsul. Şi inima bătând...

Poveste scurtă

Ridurile din inimă

Dansul cu îngerii

O iubeam 

nu pentru că putea să danseze

Cu îngerii mei

Ci pentru că sunetul numelui ei

îi reducea la tăcere

Pe demonii mei

Christopher Poindexter

167 de cuvinte

Într-un efort de a-i face pe oameni să se privească mai des în ochi, dar şi de a linişti durerea nespusă a muţilor îndrăgostiţi,
guvernul a decis
să aloce fiecărei persoane un număr de exact o sută şaizeci şi şapte de cuvinte
pe zi.

De aceea, atunci când sună telefonul, îl pun la ureche fără a spune "Alo". La restaurant, doar arăt felul de mâncare pe care mi-l doresc din meniu.
Mă adaptez bine noului stil de viaţă.

Noaptea târziu, îl sun pe iubitul meu aflat la distanţă
şi-i spun cu mândrie: Astăzi am folosit numai cincizeci şi nouă de cuvinte. 
Le-am păstrat pe restul pentru tine.

Atunci când el nu răspunde,
ştiu că el le-a folosit deja pe toate,
aşa că îi şoptesc: Te iubesc
de treizeci şi două, apoi şi trei de ori.

După aceea, rămânem la telefon şi ascultăm
fiecare bătaie de inimă care a mai rămas

Sunt încă vie!

Foto: bardicblogger.wordpress.com

Inima omului bate de aproximativ 4.000 de ori pe oră.
Fiecare puls, fiecare bătaie de inimă, fiecare palpitaţie este un trofeu gravat cu literele:

„Încă trăiesc”. 

Tot ceea ce eşti

Tu nu eşti vârsta ta

Nici mărimea hainelor pe care le porţi,

Tu eşti o greutate sau o înălţime

Sau culoarea părului tău.

Tu nu eşti numele tău

Sau gropiţele din obraji.

Tu eşti toate cărţile pe care le citeşti,

Toate cuvintele pe care le spui.

Tu eşti vocea ta răguşită de dimineaţă,

Şi zâmbetele pe care încerci să le ascunzi.

Eşti dulceaţa hohotului tău de râs

Şi fiece lacrimă pe care ai plâns-o vreodată.

Eşti cântecul pe care îl cânţi foarte tare

Atunci când ştii că eşti cel mai singur de pe faţa pământului.

Eşti toate locurile în care ai fost

Şi locul pe care îl numeşti acasă.

Eşti toate lucrurile în care crezi,

Toţi oamenii pe care îi iubeşti,

Eşti fotografiile din dormitorul tău 

Şi viitorul pe care ţi-l imaginezi între acei patru pereţi.

Eşti plăsmuit din atâta frumuseţe

Dar pare că uiţi frecvent asta

Atunci când decizi că te definesc

Toate lucrurile care nu sunt tu.

(Pentru omuleţii faini care mă vizitează la bibliotecă în fiecare săptămână :) )

Pentru George şi Flori (urare de nuntă)

Eu nu am cunoscut-o pe Florentina până la George. Şi nici pe George fără Florentina nu mi-l amintesc. Dintotdeauna împreună, unul pentru celălalt. Am fost la nunţi împreună, la varii programe, ore întregi împreună la Noaptea Muzeelor şi i-am văzut mereu ca un întreg.

Astăzi, când se pregătesc pentru o zi a lor, unică, o zi a unirii ca niciuna alta de până acum, vreau să le fac o dedicaţie. O fac aici, dar dacă aş fi putut fi acolo, cu ei, cu siguranţă că le-aş fi spus-o faţă în faţă, de la microfon. :)

Dragii mei prieteni dragi,

Vă doresc să nu uitaţi niciodată că sunteţi responsabili de inima şi de zâmbetul celuilalt, să nu uitaţi să vă topiţi de dragoste zilnic ca în clipa aceasta şi să nu uitaţi să folosiţi superlativul în fiecare zi a căsniciei voastre. Mâinile voastre împreunate sunt o mărturie că niciunul dintre voi nu va fi nevoit să înfrunte lumea de unul singur.

Vă doresc să nu vă predaţi în nicio zi lui Dumnezeu şi unul altuia fără să trăiţi deplin şi sincer unul pentru altul, unul prin altul, într-o lume caldă de sentimente în culori tari şi vii. Să nu uitaţi să vă treziţi şi mai fericiţi sâmbăta dimineaţa, să vă iubiţi un pic mai mult, să radiaţi şi mai multă fericire decât purtaţi acum.

V-aţi ales pe viaţă. V-aţi promis dragoste deplină, în ciuda presiunilor prezente şi a incertitudinilor viitoare. V-aţi promis angajament, fidelitate. V-aţi promis să vă ajutaţi, să vă susţineţi reciproc pentru a vă dezvolta şi completa darurile şi talentele. Probabil că aţi decis ca inima să vă fie adăpost şi braţele unite să vă fie apărare la finalul fiecărei zile.

Ceea ce vă doresc este să vă păstraţi memoria bună. Să vă amintiţi cum şi unde v-aţi cunoscut, dar şi fiecare rămurică din această iubire care acum este pregătită să înflorească. Îmi doresc să transformaţi această dragoste în mijloace concrete pentru a rezolva toate diferendele. Să fiţi mereu în căutarea cuvintelor amabile, iubitoare, mângâietoare, pregătite deopotrivă să ceară iertare şi să ierte.

Vă doresc să nu uitaţi că v-aţi pus căsătoria în mâna lui Dumnezeu şi că, împreună cu El, toate lucrurile sunt posibile.

Dedicaţie pentru George G. şi Florentina R. Dacă îi cunoaşteţi, faceţi-le supriza şi trimiteţi-le acest mesaj din partea mea :)

Păstrează-ţi calmul şi iubeşte-mă

Foto: keepcalm-o-matic.co.uk

În clasa a IV-a îmi doream să scriu. Caiete întregi, pagini înghesuite, cu rânduri lăbărţate scrise în grabă. Şi am scris, şi încă scriu, dintr-o suflare, alte pagini întregi şi alte rânduri lăbărţate, scrise în şi mai mare grabă.

În clasa a VIII-a îmi doream să devin profesoară de franceză. Sau de geografie. Ca să pot povesti tuturor despre tărâmuri îndepărtate, să las imaginaţia să zboare, să visăm împreună despre oameni şi lucruri. Şi să visăm cu accent...Şi am predat, şi încă predau, şi mi-e inima plină de visări. Şi de copii. 

Dar toată viaţa, absolut toată, am visat să iubesc. Şi iubesc ce predau şi copiii cărora le predau. Şi adulţilor cărora le predau. Şi articolele pe care le scriu. Dar mai ales acum iubesc un om care îmi şopteşte în inimă, nu doar în ureche. Un om care îmi este cel mai frumos cuvânt la care mă pot gândi, dintre toate cuvintele pe care le-am auzit sau le-am scris vreodată. Un om care vede în mine toate cioburile, şi aşchiile, şi pânzele de păianjen, care prăfuieşte toate cotloanele sufletului meu şi care tot mă iubeşte, în ciuda tuturor acestora.

Toate zâmbetele mele încep cu el şi când zâmbesc, zâmbesc mai larg decât cerul pentru că îl iubesc infinit. Toate bătăile inimii mele sunt cheltuite pe el pentru că suntem doi oameni care comunică de la dragoste la dragoste. El este exact poezia pe care mi-aş fi dorit să o scriu vreodată, dacă aş fi avut talent. El este cel pe care ochii mei îl vor căuta întotdeauna într-o mare de oameni. El este cel la care visez în culori care nu există încă. 

Domnul meu noiembrie, dragă D., hai să-ţi spun un secret: uneori nici nu mai aud ce povestim, doar îţi ascult vocea şi râsul. Uneori nu doar că mi se înmoaie genunchii, dar corpul meu uită cu totul că mai are genunchi. Să ştii că tu eşti începutul şi sfârşitul a tot şi te voi înconjura de calm tot restul vieţii mele.

Cuvinte de iubire (1)

O perioadă îndelungată din viaţa mea, am compus declaraţii de dragoste pentru prietenii şi colegii mei atunci când aceştia îşi doreau să spună te iubesc, dar nu ştiau cum. Aşadar m-am gândit să reiau acest obicei, dar pentru voi, în fiecare miercuri. :)

ultra-scurt

Pentru cine bat clopotele (fragment delicios)

"Dar cand sunt cu Maria, o iubesc atat de mult, incat simt, literalmente, ca am ajuns pe punctul de a-mi da sufletul, si niciodata n-am crezut in asa ceva, nici nu mi-am inchipuit ca ar fi cu putinta. Deci, daca viata ta schimba cei saptezeci de ani pe saptezeci de ceasuri, am in clipa de fata acest dar fara de pret si sunt destul de norocos ca am avut parte de el.

Si daca nu exista ceea ce se numeste un lung ragaz, nici restul vietilor noastre, nici un "de acum incolo", ci doar "acum", inseamna ca doar "acum" trebuie adorat, si sunt nespus de fericit ca-l am. Acum, ahora, maintenant, heute. Acum - cat de ciudat suna daca te gandesti ca trebuie sa cuprinda lumea intrega si viata ta toata. Esta noche, asta-seara, ce soir, heute abend. Viata si sotie, vie si mari. Nu, nu merge. Francezii au transformat cuvantul din urma in sot, barbat. S-ar putea acum si Frau; dar nici asta nu dovedeste nimic. Sa luam de pilda "mort": mort, muerto si tot. Dintre toate, tot evoca cel mai puternic moartea. Sau "razboi": guerre, guerra si Krieg. Krieg suna cel mai razboinic ori nu-i adevarat? Nu cumva ti se pare asa fiindca germana o cunosti cel mai putin?

Scumpa mea, cherie, prenda si Schatz. Dar le-as da pe toate in schimbul cuvantului Maria. Frumos nume!" (Pentru cine bat clopotele, Ernest Hemingway)