Pentru George şi Flori (urare de nuntă)


Eu nu am cunoscut-o pe Florentina până la George. Şi nici pe George fără Florentina nu mi-l amintesc. Dintotdeauna împreună, unul pentru celălalt. Am fost la nunţi împreună, la varii programe, ore întregi împreună la Noaptea Muzeelor şi i-am văzut mereu ca un întreg.

Astăzi, când se pregătesc pentru o zi a lor, unică, o zi a unirii ca niciuna alta de până acum, vreau să le fac o dedicaţie. O fac aici, dar dacă aş fi putut fi acolo, cu ei, cu siguranţă că le-aş fi spus-o faţă în faţă, de la microfon. :)

Dragii mei prieteni dragi,

Vă doresc să nu uitaţi niciodată că sunteţi responsabili de inima şi de zâmbetul celuilalt, să nu uitaţi să vă topiţi de dragoste zilnic ca în clipa aceasta şi să nu uitaţi să folosiţi superlativul în fiecare zi a căsniciei voastre. Mâinile voastre împreunate sunt o mărturie că niciunul dintre voi nu va fi nevoit să înfrunte lumea de unul singur.

Vă doresc să nu vă predaţi în nicio zi lui Dumnezeu şi unul altuia fără să trăiţi deplin şi sincer unul pentru altul, unul prin altul, într-o lume caldă de sentimente în culori tari şi vii. Să nu uitaţi să vă treziţi şi mai fericiţi sâmbăta dimineaţa, să vă iubiţi un pic mai mult, să radiaţi şi mai multă fericire decât purtaţi acum.

V-aţi ales pe viaţă. V-aţi promis dragoste deplină, în ciuda presiunilor prezente şi a incertitudinilor viitoare. V-aţi promis angajament, fidelitate. V-aţi promis să vă ajutaţi, să vă susţineţi reciproc pentru a vă dezvolta şi completa darurile şi talentele. Probabil că aţi decis ca inima să vă fie adăpost şi braţele unite să vă fie apărare la finalul fiecărei zile.

Ceea ce vă doresc este să vă păstraţi memoria bună. Să vă amintiţi cum şi unde v-aţi cunoscut, dar şi fiecare rămurică din această iubire care acum este pregătită să înflorească. Îmi doresc să transformaţi această dragoste în mijloace concrete pentru a rezolva toate diferendele. Să fiţi mereu în căutarea cuvintelor amabile, iubitoare, mângâietoare, pregătite deopotrivă să ceară iertare şi să ierte.


Vă doresc să nu uitaţi că v-aţi pus căsătoria în mâna lui Dumnezeu şi că, împreună cu El, toate lucrurile sunt posibile.

Dedicaţie pentru George G. şi Florentina R. Dacă îi cunoaşteţi, faceţi-le supriza şi trimiteţi-le acest mesaj din partea mea :)

98. Dragă jurnalule,

Foto: megthemediamaven.com
Ştiu că tu ai o memorie excepţională şi că nu îţi place să uiţi nimic. Dar astăzi vreau să te rog să uiţi câteva lucruri, care nu merită păstrate alături de cele frumoase, nici în inimă, nici în minte.

Ar fi bine să nu-ţi mai aminteşti de toate secretele care ţi-au fost împărtăşite vreodată şi pe care nu le-ai dezvăluit nimănui, niciodată. Uită şi secretele, dar şi povara pe care au pus-o ele pe umerii tăi psihologici, dar aminteşte-ţi mereu pe cei care au avut încredere în tine. Preţuieşte-le curajul, admiră-le discreţia si respectă-le puterea de a deschide gura.

Ar fi bine să nu-ţi mai aminteşti nici lacrimile vărsate din belşug, nici de cele amare, nici de cele sărate, nici de autorii lor morali. Uită de circumstanţe, de părerea proastă pe care ai avut-o atunci despre tine, despre ei, despre toţi, dar aminteşte-ţi mereu pe cei care au şters lacrimi, care au putut să tacă să îşi înghită sfaturile atunci când nu aveai nevoie de asta.

Ar fi bine să nu-ţi mai aminteşti coşciuge, morminte, pe „ei” care nu mai există, drumuri spre cimitire pustii şi îndepărtate. Uită de moarte sau, mai bine, nu o urî. În schimb, aminteşte-ţi că viaţa merită iubită, savurată cu lingura plină, trăită frumos, modest, plăcut, în temperanţă şi cu calm.

Dar dacă ar fi ceva de reţinut mai mult decât toate de mai sus atunci acel lucru este ghemul de calităţi ale oamenilor tăi dragi şi multitudinea de rugăciuni la care ai primit răspuns. Dacă rămâi cu ochii mari şi cauţi în jur, vei găsi îmbrăţişarea sinceră a colegei de bancă din clasa a VI-a. Vei iubi atunci un om nou, numai bun de pus în cămăruţa inimii.

Dacă rămâi cu ochii deschişi şi cauţi în jur, vei găsi sfatul înţelept al duhovnicului tău şi vei înţelege atunci că sfaturile bune nu vin de la un om sau de la altul, ci direct de la Sursa înţelepciunii. Dar atunci îl vei iubi şi pe acel om, îl vei preţui şi îi vei oferi o cameră într-un alt loc al inimii.

Dacă rămâi cu ochii deschişi şi cauţi în jur, vei găsi sute de oameni falnici sau pitici, care merită iubiţi până în vârful celui mai lung fir de păr, nu pentru că îţi oferă ceva în schimb, nu pentru că ar fi mai buni decât tine sau decât alţii, ci pentru că se străduiesc să trăiască aşa cum se cuvine.

Şi dacă mai rămâi cu ochii deschişi bine de tot, vei vedea că e mai mare câştigul de a-ţi cultiva asemenea oameni în viaţă decât de a-i lăsa pe cei răi şi egoişti să stea cu chirie în încăperi mari şi neaerisite din inima ta. Dă-i afară pe cei din urmă, dar fă-le loc, lasă-i să crească pe cei dintâi, lasă-i să se adape din viaţa ta, mai smulge şi tu cu dinţii un petic de iarbă verde din viaţa lor, pentru că ce e viaţa dacă nu un schimb permanent de iubire fără plată?

Şi adaugă o nouă serie de rugăciuni, de rugăminţi, dar de data asta de recunoştinţă, de mulţumire, de împăcare pe verticală. Iar lista poate rămâne deschisă ...

[Editorial publicat pe 26 noiembrie 2013, pe site-ul Majesty]







Dulcele meu noiembrie

Încă puţine zile din luna aceasta minunată, pe care o iubesc cel mai multe dintre toate lunile anului, dintre toate lunile de toamnă. Plimbaţi-vă mult şi plin locuri fără nicio amintire veche. Petreceţi timpul în arome de dovleac şi nucşoară, dar mai ales de scorţişoară şi măr copt cu miere. Dar mai ales, petreceţi zilele scurte în compania oamenilor dragi. Mai lăsaţi hârtiile şi oalele şi toate bileţelele pe care scrie urgent. Astăzi e ziua frumoasă a unui nou început, a unor noi decizii :) 





Păstrează-ţi calmul şi iubeşte-mă

Foto: keepcalm-o-matic.co.uk
În clasa a IV-a îmi doream să scriu. Caiete întregi, pagini înghesuite, cu rânduri lăbărţate scrise în grabă. Şi am scris, şi încă scriu, dintr-o suflare, alte pagini întregi şi alte rânduri lăbărţate, scrise în şi mai mare grabă.

În clasa a VIII-a îmi doream să devin profesoară de franceză. Sau de geografie. Ca să pot povesti tuturor despre tărâmuri îndepărtate, să las imaginaţia să zboare, să visăm împreună despre oameni şi lucruri. Şi să visăm cu accent...Şi am predat, şi încă predau, şi mi-e inima plină de visări. Şi de copii. 

Dar toată viaţa, absolut toată, am visat să iubesc. Şi iubesc ce predau şi copiii cărora le predau. Şi adulţilor cărora le predau. Şi articolele pe care le scriu. Dar mai ales acum iubesc un om care îmi şopteşte în inimă, nu doar în ureche. Un om care îmi este cel mai frumos cuvânt la care mă pot gândi, dintre toate cuvintele pe care le-am auzit sau le-am scris vreodată. Un om care vede în mine toate cioburile, şi aşchiile, şi pânzele de păianjen, care prăfuieşte toate cotloanele sufletului meu şi care tot mă iubeşte, în ciuda tuturor acestora.

Toate zâmbetele mele încep cu el şi când zâmbesc, zâmbesc mai larg decât cerul pentru că îl iubesc infinit. Toate bătăile inimii mele sunt cheltuite pe el pentru că suntem doi oameni care comunică de la dragoste la dragoste. El este exact poezia pe care mi-aş fi dorit să o scriu vreodată, dacă aş fi avut talent. El este cel pe care ochii mei îl vor căuta întotdeauna într-o mare de oameni. El este cel la care visez în culori care nu există încă. 

Domnul meu noiembrie, dragă D., hai să-ţi spun un secret: uneori nici nu mai aud ce povestim, doar îţi ascult vocea şi râsul. Uneori nu doar că mi se înmoaie genunchii, dar corpul meu uită cu totul că mai are genunchi. Să ştii că tu eşti începutul şi sfârşitul a tot şi te voi înconjura de calm tot restul vieţii mele.




Feedback pozitiv

Zilele de joi nu au ceva anume care să le facă speciale. Poate doar faptul că fac trecerea spre cea mai fericită zi a săptămânii (aşa zic studiile cel puţin). De regulă, sunt zile pline, obositoare, în care totul trebuie pregătit înainte ca să ne apuce finalul de săptămână cu treburile neterminate.

Poate că lucrurile nu au decurs exact aşa cum te-ai aşteptat. Poate chiar ai făcut, ai spus ceva ce nu se cuvenea. Poate, dinpotrivă, ai trăit câteva momente plăcute şi ţi-ai fi dorit să dureze mai mult. Cu siguranţă eşti obosit, plin de gânduri şi de planuri. Aşadar, în seara aceasta cu adevărat minunată, de toamnă molcomă şi răbdătoare, vreau să te fac să te simţi bine. Vreau să-ţi oferi feedback pozitiv. Eşti pregătit? Aşează-te comod şi ascultă-mă.

Te prinde bine parfumul delicat pe care îl porţi şi pielea ta simte uimitor şi adierea delicată a vântului, şi răcoarea neîntârziată a picăturilor de ploaie.

Şi ia uite, pielea ta elastică şi fină îţi acoperă toate oasele şi toţi muşchii. Eşti fabulos!

Iar felul în care exişti, felul în care ocupi timpul şi spaţiul este extraordinar! Stai mai drept decât oricine.

Să-ţi mai spun ceva: dacă toţi oamenii ar putea aprinde lumina la fel de bine cum faci tu, lumea ar fi un loc mai bun. Faci o treabă excelentă.

Este nevoie de mai mulţi oameni care să inspire şi să se exprime la fel de puternic cum o faci tu. Mă captivează felul în care respiri şi transformi oxigenul în energie pentru fiecare celulă a corpului tău.

Iar mulţi încă nu ştiu gândurile şi ideile pe care le ai, dar îţi spun că sunt foarte bune. Este fabulos ce neuroni fantastici ai şi ce sinapse superbe! Iar oasele îţi sunt drepte şi puternice!

Unii probabil că nu vor recunoaşte, dar râsul tău este molipsitor. Iar curbele delicate care desenează un zâmbet pe faţa ta sunt perfecte!

Sunt sigură că mănânci supă mai bine decât oricine altcineva. Că închizi o uşă la perfecţie. Că faci cele mai rotunde noduri la şireturi. Şi că ultimul tău gând, înainte de culcare, este îndreptat spre ceva frumos. Mă bucur că eşti o fiinţă aşa deosebită!



În rest, găseşte pe cineva care ştie că nu eşti perfect, dar care te tratează ca şi cum ai fi. Sper să că te simţi mai bine şi că feedback-ul pozitiv te-a hrănit cu ce e mai bun pentru sufletul tău.


(Text pe o idee a TheBrothersReidell)