Despre timp, de la un ceasornicar
Editorialul scris cu ocazia lansării unui nou site al revistei la care scriu cu pasiune de peste doi ani are în centru tema timpului şi cred că este scris în stilul cu care v-am obişnuit - de aceea am considerat că este potrivit şi pentru blogul nostru. Aşadar, vă invit să îl citiţi dacă vă face plăcere şi chiar să îmi împărtăşiţi părerile dumneavoastră.
Dansul cu îngerii
O iubeam
nu pentru că putea să danseze
Cu îngerii mei
Ci pentru că sunetul numelui ei
îi reducea la tăcere
Pe demonii mei
Christopher Poindexter
167 de cuvinte
guvernul a decis
să aloce fiecărei persoane un număr de exact o sută şaizeci şi şapte de cuvinte
pe zi.
De aceea, atunci când sună telefonul, îl pun la ureche fără a spune "Alo". La restaurant, doar arăt felul de mâncare pe care mi-l doresc din meniu.
Mă adaptez bine noului stil de viaţă.
Noaptea târziu, îl sun pe iubitul meu aflat la distanţă
şi-i spun cu mândrie: Astăzi am folosit numai cincizeci şi nouă de cuvinte.
Le-am păstrat pe restul pentru tine.
Atunci când el nu răspunde,
ştiu că el le-a folosit deja pe toate,
aşa că îi şoptesc: Te iubesc
de treizeci şi două, apoi şi trei de ori.
După aceea, rămânem la telefon şi ascultăm
fiecare bătaie de inimă care a mai rămas
Subscribe to:
Posts (Atom)
