95.Lucrurile pe care nu le poţi schimba

Mama mea a decedat cu trei săptămâni înainte de ziua nunţii mele. Era cea mai bună prietenă a mea.

Am trecut prin numeroase tratamente de fertilitate şi, din păcate, am pierdut şi două sarcini. Îmi este extrem de greu să mă întorc în fiecare zi în apartamentul meu de patru camere şi să mă obişnuiesc cu gândul că între pereţii aceştia nu vor răsuna niciodată glasuri de copii.

Soţul meu este militar şi a fost trimis în Afganistan de două ori în cei trei ani de când suntem căsătoriţi. Nu am avut timp să apuc să îl cunosc sau să îi arăt cât de mult îl iubesc.

Tatăl meu are mare grijă de copiii lui vitregi, dar pe mine mă tratează ca şi când nu aş fi a lui.

În urmă cu doi ani, cea mai bună prietenă a mea a murit din cauza a lupusului de care suferea. De atunci, viaţa mea nu mai pare reală.

Sunt o femeie de 39 de ani, necăsătorită, fără copii, care mi-am dedicat întreaga viaţă carierei. Acum mă simt singură şi fără sens pe această lume.

Nepoata mea a încetat din viaţă la şapte ani. Încă îmi este dificil să accept această tragedie.

Mi-am pierdut locul de muncă şi casa în care locuiam. Acum trăiesc în maşină.

Cel de-al doilea copil al meu s-a născut cu sindromul Down. El m-a învăţat să fiu o persoană mai bună şi să privesc viaţa cu alţi ochi.

Am 31 de ani şi sunt văduvă.

Soţul meu a luptat în Vietnam şi încă suferă de sindrom post-traumatic. Fiecare zi este din ce în ce mai grea, dar nu îmi pot imagina viaţa fără el.

Ca acestea, există multe lucruri pe care nu le putem schimba în viaţă. Trecutul, greşelile deja expirate, suferinţa celor mai dragi dintre cei dragi, celulele deja bolnave cu care ne naştem, dezechilibrele majore idiopatice, o ploaie prea lungă, o întâlnire prea scurtă, incapacitatea de a uita, dureroasa neputinţă de a iubi pe cineva care te iubeşte foarte mult.

Dar atunci când îţi dai seama că oricât ai plânge, oricât ai da din picioare, oricât ai căuta o rută alternativă, nimic din acestea nu se poate schimba, aproape jumătate din problemă s-a rezolvat.

Ce îţi mai rămâne de făcut?
Foto: doblelol.com

Să înveţi să ai răbdare, să înveţi să iubeşti mai mult, să înveţi să vorbeşti lin sau să nu vorbeşti deloc, să înveţi să nu mai trasezi bariere, să înveţi să-ţi legi inima de lucruri veşnice nu de unele care încep deja să se ofilească cum ţi-ai luat privirea de la ele. Să învăţăm să ştim lucrurile foarte simple, nu doar pe cele complicate. Să înveţi că atunci când vrei să renunţi e musai să mai mergi un kilometru – acolo nu e nici pe departe la fel de aglomerat.

Şi cel mult să înveţi să te scalzi în baia roşie a unui apus magnific, să cânţi în şoaptă, să strângi mâna unui om preţios şi să îţi promiţi că nu vei mai lăsa ca cerul să-ţi abunde de păsări mohorâte.

Pentru că gândurile de înnoire se află în fiecare om. Le trebuie doar un pic de lumină ca să se umple de mirul cuvântului, de fascinaţia iubirii şi de adevăratul şi curatul optimism sănătos.

[Editorial publicat pe site-ul Majesty.ro, în data de 30 septembrie 2013]

0 comentarii:

Post a Comment