Singurul lucru care contează - Lucian Avramescu

Femeia este singurul lucru care conteaza
Si afirm asta stiind ca destui
Vor stramba din nas...
Pielea ei stie toate limbile fericirii universale,
Lipit de ea, ca de tarana,
Inteleg constelatiile, raiul si iadul,
Bucuria si nefericirea;
Mersul pe jos prin mine insumi
Imi face din ce in ce mai bine
Pentru a nu mai vorbi
De arhitectura sinelui sau
Care face sa paleasca marile catedrale ale lumii-
San Piedro, Domul din Milano...

Femeia este singurul lucru care conteaza
Cu trupul ei in brate
Poti traversa un ocean
Chiar daca nu stii sa inoti
Decat in apele ochilor ei

Fara femeie
Limuzina noastra este o caruta hodorogita
Contul la banca scade chiar daca este in crestere
Prietenii sunt
Plini de pojarul tradarii,
In vinul scump misca mormolocii

O ai
Iti canta privighetoarea in cosul pieptului
Te imbraci in haine de puscarie fericit
Cum ai pleca la nunta,
Faci monetarul stelelor pe cer
Ca un nabab universal
Chiar daca-ti fluiera vantul prin gaicile sociale:
Te calca trenul
Si o soapta daca ti-a ramas intreaga
Parcurgi literele numelui ei
Gata sa urzesti planuri de viitor
Cand de aproape te pandeste o morga de lux

Femeia, domnilor, este singurul lucru
Care nu poate fi inlocui decat de sinele sau
Pielea ei stie toate graiurile
Fericiri universale,
Cecul iluziilor
Este valuta ei
Prin care noi invingem crizele mondiale
Iata de ce cred ca
Stiinta ei
De-a ne face fericiti sau nefericiti
Ii da dreptul la titlul de
Doctor honoris cauza
Al complicatei noastre algebre sufletesti

Femeia domnilor - pentru a nu va plictisi-
Femeia cu pielea ei
Care ne invata alfabetul orbilor,
Cu mereu intoarsele cesti ale sanilor
In care noi nu ghicim niciodata, nimic,
Femeia
Cu toata argintaria surasului sau
Cu goliciunea ei care umple universul
Este singurul lucru care conteaza
Domnilor

Lucian Avramescu

3 comentarii:

Adrian said...

Interesantă teorie, în mare măsură sunt de acord cu ea... :)

Denisa said...

Si eu, Adrian! Multumesc mult pentru comentariu, este foarte apreciat :)

Unknown said...

Asa e mama si a fost bunica
Asa suntem femei lânga femei
Parem nimic si nu-nsemnam nimica
Doar niste “ele” ce slujesc pe “ei”.

Ei neglijenti, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai talpi si ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

Si-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic maret, nimic impunator.
Schimbându-si dupa ei si drum si nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâtia pasi ce au facut prin casa
Si pentru care plata nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasa
Ar fi ajuns si dincolo de cer.

Ei fac ce fac si tot ce fac se vede
Ba strica mult si ele-ndreapta tot
Si de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbatrânesc si nu mai pot.

Asa e mama si a fost bunica
Si ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat si uneori copii.

Suntem veriga firului de ata
În fiecare lant facut din doi
Ce greu cu noi femeile în viata
Dar e si imposibil fara noi…
Adrian Păunescu

Post a Comment