97.Despre vasul care nu se scufundă niciodată

Nu ştiu dacă numele Costa Concordia vă spune ceva. Momentan aceasta este denumirea unei epave, fost vas de croazieră, care s-a scufundat parţial, la doar câteva zeci de metri de Insula Giglio (Italia). Accidentul a fost unul stupid, soldat cu 32 de morţi, semn că oricât de mare sau de mic ar fi, orice vas este vulnerabil în faţa apei. 

De fapt, dacă aţi văzut vreodată cum are loc scufundarea unui vas, ştiţi că întregul ocean, miile de tone de apă nu au absolut nicio putere asupra lui. Cu o singură excepţie: atunci când apa reuşeşte să pătrundă în vas. Oricât de mică ar fi o fisură, oricât de ascunsă, oricât de încet îşi face loc apa, acel vas este sortit scufundării.  

Foto: telegraph.co.uk

La fel cum un robinet slăbit al unui calorifer poate inunda o cameră din casă în câteva zeci de secunde, la fel nimic nu stă în calea apei. Şi, dacă în unele situaţii se mai poate face ceva, chiar şi după 20 de luni (ca în cazul Concordiei), alteori scufundarea este definitivă, ireversibilă şi cu costuri enorme. 

Cam la fel se întâmplă şi cu negativismul, cu pesimismul şi cu deznădejdea. Tot pesimismul din lume nu are nicio putere asupra ta decât atunci când reuşeşte să îşi strecoare, insinuant, umbra. Şi, pe nesimţite, te trezeşti într-o dimineaţă, inundat de o mâhnire care creşte văzând cu ochii. Care nu ştii de unde vine. Care nu ştii de ce anume a fost chemată. Care nu ştii ce viitor are. Tot ce ştii este că te strange de gât şi te vrea jos, foarte jos, în adânc. 

Dacă te trezeşti şi nu îţi vine prea uşor să te ridici dintre aşternuturi albe şi gânduri negre, culcă-te un pic. Dacă mesajele prea uscate de timp îţi provoacă o aspră durere de inimă şi o nostalgie după ceva ce nu vei mai atinge niciodată, şterge-le. Dacă te doare să îţi păstrezi toate sentimentele adânc, într-o sticlă fără dop, lasă-le să iasă şi să plece în lume. Dacă te agăţi, iar şi iar, de persoane care nu fac din tine centrul vieţii lor, pleacă de lângă ele. 

Pentru. Că. Uneori. Alegem să credem că viaţa este o paletă cu infinite nuanţe, interschimbabile de gri, când – de fapt, viaţa e mai mult un film în alb şi negru. Dacă eşti nefericit cu viaţa ta, scoate apa, las-o pe mal şi drege-ţi crăpăturile. 

Vei descoperi atunci că o crăpătură în barca ta uscată nu înseamnă că eşti stricat, inutil sau steril. Ci înseamnă că ai fost testat şi ai rezistat.

[Editorial publicat pe site-ul Majesty.ro, în data de 14 octombrie 2013]