90.Cârja noastră cea de toate zilele

Cei mai mulţi dintre noi au nevoie uneori de cârje; dar desigur că este ridicol să foloseşti o cârjă atunci când propriile picioare (iubiri, obiceiuri etc) pot parcurge drumul fără ajutor”. (C.S. Lewis)

Foto: lucas2012infos.wordpress.com

Cunosc oameni care, din teama de a nu le lipsi câte ceva, călătoresc cu numeroase bagaje voluminoase - chiar şi pentru o călătorie de scurtă durată. O serie de obiecte mici şi mari, „în cazul în care ar avea nevoie de ele”, „pentru o situaţie neprevăzută” sau pur şi simplu din obişnuinţă. Aceasta este o cârjă.

La fel cum o cârjă este şi sertarul plin de lucruri utile – poate – cândva demult sau pentru altcineva, dintr-un univers paralel. Şi şifonierul cu haine pregătite pentru momentul acela magic când vom slăbi. Sau când vom mai încăpea în pantalonii din clasa a XII-a. Sau obiceiul de a fuma sau de a urmări filme xxx. „Pentru a scăpa de stres”. Pentru a nu te plictisi sau pentru a nu da ochii cu problemele ce muşcă din tine în fiecare secundă liberă. Toate sunt cârje-toţi le folosim mai des sau mai rar.

Desigur că ne-am putea descurca şi cu un bagaj mai uşor. Cu o masă frugală. Cu o viaţă mai simplă. Dar pentru aceasta este nevoie să renunţăm la cârje şi să învăţăm să ne descurcăm şi altfel. Fără nopţi nedormite. Fără inimi sufocate de gânduri şi strangulate de simţăminte efemere.

Vrei să ai siguranţă? Dacă îţi pui baza într-un bagaj, nu o vei avea niciodată. Posesiunile? Goană după vânt. În afară de lucrurile de bază, fără de care viaţa noastră ar fi ceva mai grea, restul poate fi cumpărat – dacă e musai, împrumutat sau chiar înlocuit cu variante mai creative şi chiar mai ieftine.

Vrei să scapi de plictiseală? Găseşte în fiecare zi ceva nou de învăţat, de făcut pentru tine, pentru alţii. Cunoaşte-te. Cunoaşte-i. Omul este un univers de frământări, prefaceri din cele bune, metafore şi un pachet frumos împachetat cu de toate.

Oferiţi (-vă) şanse. Învăţaţi. Îmbibaţi-vă de viaţă. Daţi-vă cu parfumul cel bun. Scoateţi vesela cea bună chiar şi când sunteţi doar doi, nu doisprezece. Ridicaţi capul din pământ sau din telefon nu doar când vă uitaţi la semafor.

Aerisiţi mormintele văruite şi lăsaţi să pătrundă viaţa în ele, în voi. Fără cârje. Fără înlocuitori. Fără scuze. 

Doar cu o pereche de picioare zdravene, ancorate în acum şi cu o minte frumoasă, deschisă să viseze şi să împlinească nu jumătaţi de viaţă, nu viaţă în cârje, ci o viaţă rotundă, numai bună de savurat într-o după amiază leneşă şi molcomă de septembrie târziu.

[Editorial publicat pe site-ul Majesty.ro, în data de 20 august 2013]