82.Viaţa la mâna a doua

Mi-ar plăcea să cred că numărul oamenilor care îşi cunosc calităţile, care se respectă fizic şi mintal şi care îşi cunosc valoarea în faţa lui Dumnezeu este mai mare decât cel al oamenilor care se distrug conştient sau nu. De fapt, nici nu aş şti să vă spun în ce proporţie se găsesc indivizii dintr-o categorie sau din cealaltă. Dar între cunoscuţii mei, majoritatea se tratează şi se comportă ca şi cum viaţa lor ar fi una reciclată, repetitivă, nevoiţi să o trăiască ca şi cum calitatea a doua ar fi singura variantă posibilă.

Foto: elearningr14.blogspot.com

Nu vreau să scriu despre oameni care îmbracă haine pe care alţii le găsesc demne de aruncat. Nici despre oameni care mănâncă sau beau tot ce a mai rămas pe ambalajele alimentare sau pe fundul sticlelor de apă sau suc. Nici despre oameni care nu ştiu că pâinea poate să fie şi altfel decât un colţ tare şi mucegăit.

Nu judec, nici nu condamn. Nimeni nu ştie cât de mult m-am detestat eu însămi, în cei mai mulţi ani ai vieţii mele. Nimeni nu ştie cât rău – de toate felurile – mi-am provocat intenţionat pentru că eram convinsă că nu merit nimic (mai) bun. Nimeni nu va afla vreodată de propriile sabotaje, pentru că sunt convinsă că fiecare om trece măcar o dată printr-o situaţie şi atitudine asemănătoare. Motivul pentru care nu intru în detalii ţine de simplul fapt că fiecare dintre noi ştie cum se (de)cade, cum poţi să faci rău, cum să îţi pui singur piedică şi cum să pari – totuşi – că eşti bine.

De aceea, plec de la premisa că nu are nimeni nevoie de idei pentru a se sinucide social sau spiritual. În schimb, îmi propun să îţi arăt că a fi cetăţean de mâna întâi este de dorit şi este realizabil. În primul rând, nu accepta şi nu crede orice ţi se spune, în special în media. Mergi la o sursă credibilă, fii sceptic înainte de a crede şi diseminează între opinii şi informaţii. Încearcă să înţelegi ce miză are cineva, ce urmăreşte cu acel mesaj, ce se află în spatele intenţiilor expeditorului.

În al doilea rând, nu îţi ocupa timpul liber – nici măcar o mică parte din el – cu lucruri inutile. Nu urmări emisiuni care degradează fiinţa umană, nu citi articole despre nimicuri, nu asculta la radio sau pe telefon producţii cu conţinut îndoielnic, la finalul căruia să nu fi reţinut nimic remarcabil. Timpul tău e prea valoros pentru a fi irosit cu lucruri lipsite de consistenţă.

În al treilea rând, nu accepta să fii tratat prost, desconsiderat, fără respect. Fii atent mai degrabă la ce fac oamenii în preajma ta decât la ce îţi spun – şi de spus spun multe! Petrece timp lângă oameni care ştiu să mângaie, care ştiu să aline lacrimi – nu să le provoace, care sunt atât de senini încât sunt contagioşi, care sunt înţelepţi şi delicaţi – nu care caută orice prilej pentru a te înţepa, care nu adaugă îngrijorări şi bagaje poverii tale, oameni care îţi fac bucurii şi îşi fac timp pentru tine. Fii lângă cei care nu-şi trăiesc viaţa în cap, printre gânduri, ci afară, în mijlocul soarelui şi luminii.

Şi în ultimul, dar cel important rând, găseşte pe cineva pe care să-l ajuţi. Abia atunci când depui eforturi pentru a cumpăra cele necesare altuia, când renunţi la o parte din tine, când îţi reorganizezi tot programul pentru a-ţi face loc pentru altcineva în miezul vieţii tale, abia atunci înţelegi valoarea lui şi, în oglindă, valoarea ta. Nici el, nici ea, nici tu, nici eu nu suntem cetăţeni de mâna a doua. Nici unul dintre noi nu trebuie să trăiască o viaţă la mâna a doua, chiar dacă unii stau pe străzi, unii în case mici, iar unii au şofer la scară.

Fii blând cu tine. Nu te vorbi de rău. Stai aproape de oamenii pozitivi. Spune lucruri constructive. Hrăneşte-te cu lucruri bune fizic, psihic, spiritual. Încearcă să profiţi de orice ocazie, orice întâlnire nouă să te faci util, plăcut, agreat. Să fii aşa de bine, la modul onest, încât să poţi să fi şi să faci bine şi în preajma şi spre folosul altora.

Viaţa la mâna a doua e ca o cămaşă gri, care atunci când e spălată bine, devine albă şi strălucitoare. Aşadar, vă doresc să găsiţi detergentul potrivit şi să aveţi numai „cămăşi albe”! :)

{Editorialul a apărut pe site-ul Majesty.ro, pe data de 10 februarie 2013}