75. Uşoara deviere şi orbirea reflectorului

Sursă foto: spreadingthefame.com
Dacă ar fi să punem trăirea noastră zilnică într-o crăticioară, la foc mic, tot ce ar mai rămâne de ea ar fi nişte paşi în direcţii arhi-cunoscute, nişte cuvinte spuse sau înghiţite şi ceva acţiuni, poate aceleaşi ca ieri, poate altele. De două degete, poate găseşti acolo şi o atitudine, poate o reacţie. Toate, adunate sub forma unei linii orizontale, subţiri şi netulburate de nimic.

Acolo se află esenţa vieţii tale, dezbrăcată de emoţii, de pasiuni, de victorii şi mai ales de gustul amar al amânărilor şi eşecurilor. Este, dacă vrei, un tipar nebănuit şi şters pe care tu şi eu ne croşetăm zi de zi o viaţă colorată.

Dacă ar fi să ne raportăm la linia aceasta, noi mereu „croşetăm” sub sau deasupra liniei. Orice intreprindem, orice gândim se află cumva deasupra sau dedesubtul acestei linii. Poate că astăzi aleg să nu mănânc un drops, ci o jumătate de măr. Sau poate că aleg să mă culc cu 20 de minute mai devreme decât aş face-o dacă aş continua să muncesc târziu în noapte. Saaaau, poate că fac ceva folositor pentru corpul meu, o dovadă timidă de iubire după ani în care m-am schinguit voluntar. Puţin câte puţin, după mult şi nedrept.


Niciuna dintre acţiunile acestea nu vor atrage aplauze, nimeni nu se va opri în loc să te felicite pentru „decizia excelentă” pe care ai luat-o şi, cu siguranţă, nu va fi niciun reflector pe tine. Poate că nici măcar nu va fi cineva lângă tine ca să ştie ce ai făcut conştient, decis, cu perseverenţă şi intenţii bune.

Dar asta nu contează!

La fel, dacă în locul unui măr mănânci o ciocolată poate că nu vei avea de suferit imediat din cauza glicemiei ce a crescut extrem de repede. Nici nu se va întâmpla nimic dacă vei nutri un pic de invidie faţă de cineva frumos/de succes. Şi poate că nu va şti nimeni (sau nu va reacţiona chiar dacă va şti) că, tu cu tine, eşti un pachet de suferinţe şi nevoi, că te-ai săturat de viaţa asta şi că probabil ţi-ar plăcea să termini cu toate. Nu va fi nimeni acolo care să te certe, să te îndrepte, să îţi arate luminiţa.

Dar nici asta nu contează!

Ceea ce contează însă este că, la fiecare decizie, tu te plasezi deasupra sau dedesubtul liniei. Astăzi nu se vede că te-ai descurcat mai bine decât ieri, pare că traiectoria ta se confundă cu linia orizontală. Dar peste o lună sau peste o jumătate de an, traiectoria ta se va deosebi de linia orizontală. Va fi o curbă care urcă sau una care coboară.

Făcând binele sau, dimpotrivă, obişnuindu-te să iei decizii greşite pentru viaţa ta, acţiunile şi atitudinile tale se vor circumscrie deciziilor de fiecare zi. Se vor supune unei traiectorii, indiferent care este aceea. Şi vor avea ca rezultat un progres, o creştere sau dimpotrivă, un regres, o distrugere. Ceea ce faci astăzi decide dacă faci parte din cei 5% care reuşesc ceea ce îşi propun sau din restul, cei mulţi care se plâng că nu pot.

O zi cu decizii spre în sus îţi doresc!

{ Editorial publicat pe site-ul Majesty, pe data de 08 noiembrie 2012 }

2 comentarii:

Anca said...

Stii ce imi spune cineva in varsta apropiat mie?
ca toti avem o stacheta pe care suntem obligati sa o atingem, sau cel putin indemnati de conjuncturile vietii, dar dupa linie (stacheta) numai depinde de noi.
E ceea ce uneori se spune si in bussiness: Soarta!

Denisa said...

@Anca: care e standardul? Linia de care scriam eu nu e o stacheta, este zona aceea neutra unde se intampla lucrurile in care nu ne implicam, care nu are o valoare pozitiva sau negativa. La aceasta linie se adauga valorile mele, emotiile, entuziasmul, energia. Personal, ca si crestin, eu nu cred in soarta, in destin sau in predestinare. Daca ar fi asa, atunci ce rost ar mai avea sa lupt? Oricum as ajunge unde trebuie sa ajung, nu? :)

Post a Comment