"Dar cand sunt cu Maria, o iubesc atat de mult, incat simt, literalmente, ca am ajuns pe punctul de a-mi da sufletul, si niciodata n-am crezut in asa ceva, nici nu mi-am inchipuit ca ar fi cu putinta. Deci, daca viata ta schimba cei saptezeci de ani pe saptezeci de ceasuri, am in clipa de fata acest dar fara de pret si sunt destul de norocos ca am avut parte de el.
Si daca nu exista ceea ce se numeste un lung ragaz, nici restul vietilor noastre, nici un "de acum incolo", ci doar "acum", inseamna ca doar "acum" trebuie adorat, si sunt nespus de fericit ca-l am. Acum, ahora, maintenant, heute. Acum - cat de ciudat suna daca te gandesti ca trebuie sa cuprinda lumea intrega si viata ta toata. Esta noche, asta-seara, ce soir, heute abend. Viata si sotie, vie si mari. Nu, nu merge. Francezii au transformat cuvantul din urma in sot, barbat. S-ar putea acum si Frau; dar nici asta nu dovedeste nimic. Sa luam de pilda "mort": mort, muerto si tot. Dintre toate, tot evoca cel mai puternic moartea. Sau "razboi": guerre, guerra si Krieg. Krieg suna cel mai razboinic ori nu-i adevarat? Nu cumva ti se pare asa fiindca germana o cunosti cel mai putin?
Scumpa mea, cherie, prenda si Schatz. Dar le-as da pe toate in schimbul cuvantului Maria. Frumos nume!" (Pentru cine bat clopotele, Ernest Hemingway)
0 comentarii:
Post a Comment