Draga Cosmin....

Dragă Cosmin,

Abia daca ne cunoaştem prin cele câteva cuvinte pe care le-am schimbat. Tu ai citit mai mult din mine, eu ceva mai puţin din tine. Aşa că simt că presiunea este maricică în ceea ce ţine de plăsmuirea unei urări. :) Voi încerca însă să o fac, cu emoţie şi nesiguraţă, având însă certitudinea că vei înţelege atât ce se scrie cât şi ce există în spatele cuvintelor. Aşadar...

îţi doresc să să auzi mereu şoapta lui Dumnezeu, pentru că asta va însemna cu siguranţă că El este aproape de tine. Îţi doresc să pleci în toate luptele de pe genunchi şi să le închei victorios în acelaşi loc. Îţi doresc să îi laşi pe toţi oamenii mai buni decât i-ai găsit. Îţi doresc să te cureţi de tot ce înseamnă condamnare de sine, egoism, resentimente, spirit critic şi să laşi loc generos pentru multe - toate! câte există bune pe lumea asta. Şi fie ca oglinda în care priveşti zilnic să-L vezi pe Hristos! 

Flacara din interiorul tau

Uneori, puterea din interiorul tău nu este o flacără puternică pe care o văd toţi, ci o scânteie mică ce îţi şopteşte: Poţi şi ştii să faci asta! Continuă!





Text scurt despre primii 10 ani ai blogului

Luna aceasta se implinesc 10 ani de când ceea ce scriam, cu religiozitate, zi de zi şi-a găsit drumul spre internet şi de când am început sa public pe ici pe colo câte ceva din gândurile mele. De 10 ani îmi tot torn picătură cu picătură din preaplinul inimii prin diferite locuri şi faţă de diferiţi oameni şi, privind în urmă, mă simt bucuroasă că uneori zilele voastre au fost un pic mai bune datorită vreunei frânturi de cuvânt presărate pe aici. Nu o spun eu, din mândrie, ci voi mi-aţi scris-o şi mă bucur ori de câte ori o citesc. Şi pentru asta vă mulţumesc colectiv pentru că, invariabil, şi zilele mele au devenit mai frumoase datorită vouă.

Totul a început pe un grup yahoo, pe numele lui Floare Albastră. Era 2005, abia scoteam nasul pe internet, dar atunci mi-a venit ideea de a crea o revistă online unde să public mai mult. În acest scop am învăţat singură HTML, am găsit găzduire gratuită pe angelfire şi am creat un site care este neterminat şi acum (dacă vreţi să vă amuzaţi daţi click aici - numai primul număr al revistei există).

Apoi, la finalul lui 2005 poetul (şi nu numai) Radu Ilarion Munteanu - pe care nu mai ştiu cum l-am cunoscut - mi-a sugerat să trimit un eseu la un concurs organizat de site-ul Liternet. Premiul era chiar publicarea eseului într-o zi, până la finalul anului. Şi nu ştiu cum s-a făcut că eseul meu a fost publicat pe 30 decembrie 2005. Îl puteţi citi aici, dacă nu aţi făcut-o până acum. Şi acum îmi amintesc emoţiile pe care le-am avut când mi-am văzut numele cocoţat acolo, în susul paginii.

A urmat activitatea la revista online Pasager, din care am păstrat doar eseul în memoria lui V.A.L., pe care îl puteţi citi aici. Era 2007 şi începeam să învăţ ce înseamnă să publici, să ai termen limită, să stai cu răsuflarea tăiată până la publicarea următorului număr. Ce mai emoţii!

Apoi, arareori am început să public ce mai gândeam şi simţeam. Multe au rămas în secţiunea de ciorne, pradă moliilor virtuale. Am preferat să mă ocup de organizarea timpului, de design interior, am scris articole despre orice altceva şi mai puţin despre ceea ce simţeam. Atunci a încolţit în mintea mea că ar trebui să mă apuc să scriu la reviste de design, pentru că prea mult îmi plăcea asta. După ce am trimis CV-ul şi câteva materiale la reviste de profil şi nu am primit niciun răspuns, am reconsiderat ce crezusem.

Însă, în 2011, când am reluat din plin scrisul pe blog constant, aproape zilnic, mi-am dat seama care este punctul meu forte - să îi fac pe oameni să se simtă bine, apreciaţi, optimişti, încurajaţi. Atunci începe şi colaborarea mea cu revista Semnificaţii, de pe site-ul Majesty, locul care mi-a oferit vizibilitate fără a-mi cere nimic în schimb - doar să public în fiecare dimineaţă de luni. Ceea ce am şi făcut o bucată de timp şi vreme de peste 100 de editoriale. 

Apoi a fost plecarea în Anglia, postările lungi şi melancolice de atunci. Ploile puţine, dezamăgirile multe, dorul de casă, singurătatea şi foamea îndurate - toate au pus amprenta pe stilul meu. Încercam să par bravă, dar în toate nopţile adormeam plângând. 

La începutul lui 2012, când am revenit acasă, blogul şi editorialele mele mi-au oferit ocazia de a scrie zilnic la o revistă de excepţie, Semnele Timpului, unde am descoperit că îmi place politica externă şi că îmi este la îndemână să scriu features despre Orientul mijlociu şi cel apropiat. Desigur, am descoperit multe altele acolo şi atunci (ca de exemplu ce înseamnă să-ţi exersezi gândirea critică), dar acestea au fost adevărate surprize deoarece nu îmi cunoşteam aceste laturi "creative". A fost prima dată când am fost plătită ca să scriu şi lucrul acesta încă mă onorează. 

În prezent, editorialele mele pot fi citite pe aplicaţia DevoTin2015 şi găsite în arhiva acestui blog de către oricine doreşte. Este drept că cele mai multe sunt încă în ciorne, pentru că am vrut să le recitesc înainte de a le reda lumii virtuale (mai au litere mâncate, semne de punctuaţie puse aiurea etc). Pentru actualizări şi noutăţi, daţi like paginii de Facebook a blogului - unde voi posta zilnic, de luni. Le voi scoate din arhivă şi afişa cu plăcere. 

Nu uitaţi şi de provocarea acestui an, la care încă mai aştept doritori. :) 

Vă mulţumesc pentru că mă citiţi şi, mai ales, pentru preţuitele mesaje pe care mi le trimiteţi. Să vă fie zilele şi nopţile la fel de bune ca ale mele în aceşti 10 ani.

Daca ar trebui sa imi cresc copilul inca o data (poezie)

If I had my child to raise all over again
by Diana Loomans

If I had my child to raise all over again,
I'd build self esteem first, and the house later.
I'd fingerpaint more, and point the finger less.
I would do less correcting and more connecting.
I'd take my eyes off my watch, and watch with my eyes.
I would care to know less and know to care more.
I'd take more hikes and fly more kites.
I'd stop playing serious, and seriously play.
I would run through more fields and gaze at more stars.
I'd do more hugging and less tugging.
I'd see the oak tree in the acorn more often.
I would be firm less often, and affirm much more.
I'd model less about the love of power,
And more about the power of love.

Daca ar trebui sa imi cresc copilul inca o data
As construi mai intai stima lui de sine si apoi o casa.
As picta cu degetele mai des si as arata cu degetul mai rar.
As corecta mai putin si as relationa mai mult.
Mi-as lua ochii de la ceas si i-as folosi la privit.
M-as ingriji mai putin sa invat si mai mult sa imi pese.
M-as plimba mai des si as inalta zmee.
Nu as mai fi serioasa, ci m-as juca cu adevarat.
As alerga prin campii si m-as uita la stele.
As imbratisa mai des si as smuci mai rar.
As privi mai des la stejarul din ghinda.
As fi ferma mai rar si as afirma mai des.
As fi mai rar o pilda a iubirii de putere
Si mai des o pilda a puterii iubirii.

Provocarea anului (pentru mine si tine)

Dragii mei,

Zilele acestea circula pe Facebook un "joc", care indeamna oamenii sa faca fapte bune pentru altii, un fel de lant al bunatatii, la care se inscrie de bunavoie oricine doreste. Unii posteaza statusuri pentru primii 4, altii pentru primii 7, nu conteaza. Textul este ceva de genul:

În ciuda tuturor problemelor care s-au întâmplat și se întâmplă între noi, această lume are nevoie și de bunătate cu siguranță. Particip în inițiativa ”Pay it forward” sau ”Dă-i mai departe”. Primele 7 persoane care vor comenta la acest status cu “I’m in” vor primi o surpriză din partea mea într-o perioadă de un an. O surpriză cum ar fi o carte, ceva “homemade”, o vedere, absolut orice surpriză! Nu va fi nici o grabă. Se va întâmpla când voi avea dispoziția necesară de a pregăti ceva frumos, potrivit pentru tine și care te-ar face fericit. Surpriza va fi primită prin poștă sau personal. Aceste 7 persoane, la rândul lor trebuie să posteze acest status pe profilul de Facebook. O dată ce voi avea numărul complet de persoane care au comentat cu “I’m in”, voi contacta în privat pe fiecare așa încât să îi trimit și statusul să-l poată copia și posta, (nu dați share) pentru a se putea forma o conexiune de bunătate pe Facebook. 
M-am inscris si eu, voluntar, in 2 asemenea "jocuri", dar am vrut sa extind demersul, provocand pe toti cei care ajung pe aici sa participe, daca vor. Anul acesta vreau sa fac cadouri, asadar TOTI cei care vor ajunge pe blogul meu, vor citi postarea aceasta si vor dori sa primeasca un cadou, sa imi scrie pentru ca eu voi fi cel care il voi face. :) Sigur va contine si ceva motivational si personal, dar va fi un cadou real, cu o valoare pana in 50 de lei, pe care vi-l voi da personal - daca doriti - sau prin posta. Am mult(e) de oferit, asadar va invit sa faceti parte din cercul meu de beneficiari si sa faceti acelasi lucru altor 2-3 persoane.

Nu cred ca avem nevoie de motive ca sa fim generosi, dar cred ca este cazul sa incepem sa gustam din placerea de a face pe cineva fericit (macar) pentru o zi - depinde, evident, de cadou. Asadar, astept un mesaj de la tine nu aici, ci pe adresa mea personala de e-mail (denisaforeverinlove(@)yahoo.com) cu detalii. 

Pana atunci, toate bune, adevarate si frumoase!
D.S.

4 in 1 (adica urare pentru Alex, Stefan, Fane si Booshwa)

Uneori oamenii sunt frumosi nu pentru ca au un ten frumos sau o privire patrunzatoare si interesanta, nu pentru ca spun lucruri frumoase plasmuite din cuvinte alese, ci pentru ca asa sunt ei. Din fire. Oameni inalti, nu la statura ci la caracter, oameni plini de daruri si de calitati, care te ajuta sa intelegi si sa traiesti lucruri. 

Astazi este ziua unui asemenea om si am decis sa-l surprind si sa ii fac o urare publica pentru ca a transforma inima in cuvinte mi-este cel mai drag lucru de pe acest pamant. Dar si pentru ca despre asemenea oameni trebuie sa se scrie si sa se povesteasca. Si pentru ca in trecut poate ca am esuat in a-i arata sau reflecta intotdeauna uimitoarea lumina a fiintei lui.

Mai intai si mai intai, el este genul de om care nu se uita si nici macar nu baga in seama cicatricele tale, pentru ca el stie mai bine decat oricine ce inseamna locuri amortite sau care inca dor. De aceea, el m-a invatat sa-mi accept si, chiar mai mult, sa-mi iubesc corpul, indiferent cat de "stricat" ar parea. 

Apoi, el m-a invatat ca esecul este mai degraba o zgarietura, o amarata de zgaiba, nicidecum o cicatrice - asa cum credeam eu. Si ca doar pentru oamenii iau decizii gresite nu inseamna ca ei sunt gresiti. Exista parere de rau, exista cai de reparare a greselilor trecutului si exista "imi pare rau pentru atunci".

Si la final el mi-a aratat ca inima oricarui barbat este foarte, dar foarte asemanatoare cu marea: are furtuni, are valuri si poarta in sine adancimi...dar are si perle. Perle multe, pretioase, intre care cea mai draga imi este capacitatea lui de a nu ma trata ca pe un om oarecare. Niciodata. Nici in suferinta. Nici in saracie. Nici in boala. Niciodata. Niciodata...

Urarea aceasta este pentru cine alegi tu, Stefan - pentru tine sau cei 3 alter ego. Primeste-o o data (sau de 4 ori), dar intelege-o ca venind de la un om care te pretuieste pentru tot ce ai facut si continui sa faci pentru mine.

La multi ani,
Same (old) D.S.

Editorialele mele

Pentru Majesty scriu în fiecare săptămână, lunea, şi am propria rubrică numită Cuvinte colorate.
  1. Răbdare de bambus
  2. Acceptarea limitelor false
  3. Lucrurile pe care sa nu le faci
  4. Taiat pentru a creste
  5. Nu este vorba despre ei, el sau ea
  6. Furtul de identitate
  7. Nu uita sa-ti amintesti
  8. Viata, inalta si maiestuoasa ca o salina
  9. Cum sa construiesti o catedrala
  10. Să nu...îţi iroseşti viaţa
  11. Soarele vieţii
  12. Rugăciune pentru pace
  13. Aparenta libertate
  14. Dusmanul cel mai mare
  15. Gandeste gandul
  16. Amestecul de prajituri
  17. A astepta vs a sari randul
  18. Despre bunătate
  19. Disciplina si la ce foloseste ea
  20. Paienjeni si alte arahnide
  21. Stii tu cat de inalt e cerul?
  22. Ce hranesti, creste; ce infometezi, moare
  23. Zborul 93
  24. Gradina
  25. Vin sarbatorile. Vin?
  26. Un pic despre Joseph si mai mult despre disperare
  27. Nebunia furtunii
  28. Fa ce face colibriul
  29. Cat un bob de mustar. Sau cat o ghinda
  30. Halloween-ul: ce a fost si ce a ajuns
  31. Tatuajul meu marca Emerson
  32. Lasa trecutul sa fie trecut
  33. Despre bagaje si vechituri
  34. Vechile dureri
  35. Deschide usa, exploratorule
  36. Despre nevoie şi suficienţă
  37. Schimbare, schimbări, cea mai importantă schimbare
  38. Sa ne concentram putin
  39. Adu-ti aminte
  40. Niste vase goale
  41. ...si toate celelalte vi se vor da pe deasupra
  42. Cum te pregăteşti pentru cea mai importantă întâlnire
  43. Până ce like-urile ne vor despărţi
  44. Vorbe de viaţă şi vorbe de moarte
  45. Cuvinte de moarte (partea a II-a)
  46. Când ciocolata este prea dulce
  47. Respectul şi tăcerea
  48. Rugăciunea lui Agar
  49. Despre o casă, despre un om
  50. Zidurile care strigă
  51. Ceva ce seamănă cu criza vârstei mijlocii, dar nu este 
  52. Imediat ce începi să renunţi...
  53. Cui după cui, minune după minune
  54. Când pustiul înfloreşte
  55. Liniştea din toiul furtunii
  56. Nu fi neroditor
  57. Niciodată nu am trăit ce am trăit aseară
  58. Mai mult personaje, mai puţin umbre
  59. Soarele, căsătoria şi lucrurile mici
  60. Să avem grijă ce iubim
  61. Cea dintâi şi cea de pe urmă iubire
  62. Eu iubesc grădinarii
  63. O generaţie de comozi
  64. Un prieten vechi te aşteaptă
  65. Singurul meu Peter
  66. 10 sau 10.000 de ore
  67. Lecţia portocalei
  68. Masa numărul 6
  69. Panoul de plută
  70. Lumea, cu un buric al pământului mai puţin
  71. Ziua în care viaţa nu mai este grea
  72. Atunci când înţelegi că "într-o zi" nu există
  73. O scrisoare (de dragoste) pierdută
  74. Uşurătatea remarcabilă a fiinţei şi durerea ce o urmează