Să încercăm să ne imaginăm cam cât de aventuroasă ar fi o viaţă în care am avea un trup perfect, încredere în sine în proporţia potrivită şi toţi cunoscuţii să ne iubească, în timp ce necunoscuţii să ne stimeze şi respecte fără excepţie. Să încercăm să ne imaginăm că am câştiga la loto în fiecare duminică, că ne-ar rămâne mereu sume mari de bani pe care să le economisim, că am visa frumos şi că acela pe care îl îndrăgim se îndrăgosteşte de noi în acelaşi moment. Am avea o viaţă în care greşelile din lucrare sau examen ar fi trecute cu vederea (sau nici măcar nu ar mai exista) şi am lua nota pe care o râvnim toţi. Ar fi o viaţă în care am primi o mărire de salariu exact atunci când ne-am dori-o, concediul ar fi atât de lung încât într-o zi ne-am dori să ne întoarcem la muncă şi promovarea ar avea loc în secunda în care doar încolţeşte ideea în minte. O lume în care copiii nu ar plânge niciodată, bunicii nu ar îmbătrâni, ar fi mereu primăvară şi niciodată peste 28 de grade celsius. Cum ar fi? Am fi slabi, lipsiţi de perseverenţă, bej ori mai degrabă gri.
Acum să ne gândim că, pentru o perioadă deteminată de timp, ai putea alege o viaţă în care ar apărea o provocare exact atunci când mintea ta ar avea nevoie de progres; ar apărea un obstacol exact atunci când te-ai simţi cel mai în putere; ai găsi o bancă exact atunci când ai fi cel mai obosit; şi oricâte greutăţi ai în sacoşă şi oricât de grele ar fi, mereu poţi ajunge cu bine acasă.
Ei? Acum înţelegi puţin mai bine cum se întâmplă lucrurile în viaţa aceasta?
 |
| Oricine poate ţine cârma atunci când marea este calmă |
4 comentarii:
When life gives you lemons, make lemonade!
La noi exista vorba "O nenorocire nu vine niciodata singura", si ne plangem mereu de necazuri. In America, insa, oamenii se bucurau de opportunity. Sa vada ceva bun in orice lucru rau.
Ex. Ti-ai pierdut slujba? Pai tot nu-ti placea sa muncesti acolo, acum ai ocazia sa cauzti ceva care-ti place mai mult.
So, so true. Ar trebui sa cititorii mei sa comenteze mai des, ca eu am mai multe de invatat de la ei decat ei de la mine :)
Multumesc frumos de tot ca ai revenit aici, cu acest comentariu.
Te citesc mai des decat comentez :)
Stii cum se zice: oamenii comenteaza mai degraba cand citesc despre cate o nenorocire. Cand citesc ceva frumos, zambesc si trec mai departe. Iti multumesc ca aduci zambete si inspiratie!
Ma bucur si multumesc. Eu prefer sa nu scriu despre nenorociri, desi pe 15 iunie o sa am un articol mai suparat. Sa vedem atunci cate comentarii primesc :))
Post a Comment